ÎNCEPUTURILE
Neamul românesc s-a născut în jurul Transilvaniei.
SavanÅ£ii din veacul trecut le-au numit pe acele popoare "indo-europene" fiindcă au împânzit spre apus Europa întreagă ÅŸ iau ajuns spre miazăzi ÅŸi răsărit până în India.

Acum vreo 4 000 - 5 000 de ani, pornind de pe teritoriul unde se află acum Bielorusia, Ucraina de vest ÅŸi Polonia, s-au urnit cu încetul, însă într-un elan neînfrânat, niÅŸte seminÅ£ii vorbind aceeaÅŸi limbă, care au ajuns să stă-pânească cu vremea întregul nostru continent.

Nu erau de o singură rasă (adică, în termeni de antropologie, nu aparÅ£ineau cu toÅ£ii aceluiaÅŸi tip fizic). S-a crezut, în secolul trecut, că indo-europenii, la origine, semănau toÅ£i cu scandinavii de azi, că erau înalÅ£i, blonzi ÅŸi cu craniul do-licocefal, adică, văzut de sus, oval ca un ou. Era o concepÅ£ie greÅŸită: indo-europeana a fost doar o limbă. Arheologia a adus dovada că în leagănul originar s-au aflat fel de fel de popoare care, trăind de mii de ani împreună sau în vecinătate, au ajuns să vorbească aceeaÅŸi limbă. Åži din seminÅ£iile acestea de limbă indo- europeană, care s-au revărsat în valuri succesive, ÅŸi la intervale câte-odată mari, asupra aproape toate popoarele care trăiesc astăzi în Europa.
 

Zic aproape toate, fiindcă au rămas mici nuclee neschimbate dinaintea venirii indo- europenilor, iar după aceÅŸtia au mai venit câteva popoare de limbă diferită. Care sunt acestea din urmă? De pildă finlandezii, estonienii, ungurii ÅŸi turcii. Iar dinainte de indo-europeni cine a mai rămas? După limbă ar fi doar bascii, care formează ÅŸi astăzi un grup etnic compact în nord-vestul Spaniei ÅŸi sud-vestul FranÅ£ei. Unii antropologi susÅ£in că ÅŸi Sicilia ar fi majoritar populată cu seminÅ£ii anterioare valului indo-european; sicilienii au adoptat însă limba do- minatorilor romani, ÅŸi n-a rămas nici o urmă a vreunei limbi anterioare idiomurilor indo- europene.
 

Sursa: O SCURTÄ‚ ISTORIE A ROMÂNILOR POVESTITÄ‚ CELOR TINERI de
NEAGU DJUVARA